Bilant ingrijorator
Acum, spre sfarsitul anului, am facut un tur al iesirilor pescaresti din 2010. Daca partidele de pescuit pe canale, balti nu au adus nimic deosebit fata de alti ani, cele doua iesiri la Dunare, m-au pus pe ganduri. Prima am “ comis-o “ pe la inceputul lunii august, cand am nimerit zile caniculare cu peste 40° C la umbra. Singur pe malul baltii, nu aveam nici o posibilitate de a ma feri de dogoare. Umbrela, cort erau neputincioase impotriva arsitei. M-am ales cu un inceput de insolatie cu frisoane dureri de cap fapt care m-a facut sa reduc timpul afectat pescuitului de la 5 zile la 2 zile si o noapte. Cele petrecute in acest rastimp le-am considerat intamplari in limita acceptabilitatii. Ajuns pe malul baltii, dupa o nadire grea, am lansat 3 bete cu montura clasica: momitor mare incarcat cu nada din malai fiert amestecat cu boabe de porumb. In carligul nr. 2 boabe uscate din conserva. Dupa 5 ore de asteptare unul din bête da semne de nervozitate. Clopotelul icneste scurt , “ suna centrala “, varful batului se arcuieste, tamburul mulinetei lasat liber caraie continuu. Insfac batul, intep si drill-ul incepe. Il simt, e greu , e mare, e imens. Reglez frana, poate prea lejer pentru ca face ce vrea, fuge in stanga, fuge in dreapta si apoi se intepeneste in niste crengi. Simt firul cum se freaca, o smuncitura si la capatul lansetei atarna nylonul rupt. Asta e. Sunt obisnuit. Unde pescuiesc eu, nu este greu sa agati pestele, ci sa-l scoti. Dupa ce refac montura si lansez din nou, analizez problema. Ce nu a mers? Ce greseala am facut? Nu, e clar! Nu pot sa-mi reprosez mare lucru. Locul se schimba de la un an la altul, chiar de la o zi la alta. Se adauga noi buturugi obstacole etc. Totusi ceva nu era in regula. Trasatura si comportamentul dupa intepare nu era caracteristica “ suiului “ dunarean, crapul torpila plin de nerv, vigoare si muschi. Sa fi fost o mreana mare ( in zona am prins si bucati de 7 kg ). Parca nu. Putin nedumerit si cu capul plin de supozitii nu am simtit trecerea zilei. La lasarea serii pregatesc monturile pentru somn. Crapul nu trage noaptea ( exceptiile sunt cele care intaresc regula ) si chiar daca ar trage, greu il poti scoate ziua daramite noaptea. Incarc carligele cu rame serpesti, coropisnite si lansez. Soarele a apus si o lumina difuza ma inconjoara. Nu astept mult. Trilul clopotelului ma face sa tresar. Prind batul, intep si dupa un drill scurt primul somotei poposeste in juvelnic. 1, 2, 3, la un moment dat le pierd numarul. Mai mult de jumatate din ei ii arunc inapoi in apa. Sunt prea mici. Mici sau nu reusesc sa-mi termine momeala. Nu mai am ce sa pun in carlig. Ma opresc si trec la odihna . Zorii zilei ma gasesc cu betele in apa. Iarasi nada iarasi asteptare. Incununata de success. Sau de insucces, deoarece scena de ieri cu ruptura se repeta. Schimb forfacul de 0,35 cu unul de 40. Voi incerca sa-l tin din scurt, sa-l fortez. Asta daca mai trage. Si trage! Dupa 3 ore de la prima trasatura istoria se repeta ( chestia cu trasul, intepatul, drill-ul ). Partea finala insa este alta. In mincioc si apoi in juvelnic poposeste un cteno de vre 10 kg. ( cantarit avea 10,100 ).Acum se explica comportamentul nefiresc pe care il remarcasem: cteno. Umblau in turma si aspirau nada. Totusi in anii trecuti prinderea unui cteno ( todeauna mare, peste 8 kg ) era o raritate. La 20 romanesti intra un chinez.Asta a fost tot. La iesirea asta m-am ales cu un peste prins ( mare ) si 4 scapati. Desi nu i-am vazut inclin sa cred ca erau tot cteni. Neavand pace, am revenit in luna
septembrie.Pe scurt din aceasta noua iesire m-am ales tot cu un cteno de aproape 9 kg. Si alti 5 scapati. Dintre acesia un singur romanesc ( l-am vazut cand l-am intors la suprafata apei ) Ma cuprinde un fior.Brusc in fata ochilor apare o emisiune de pe Discovery in care se arata cum crapii chinezesti ( e drept, alte rase ) invadeaza raurile americane inmultindu-se peste masura si concurand speciile autohtone mergand si pana la eliminarea lor totala. In cei doi pesti prinsi de mine nu am gasit nici lapti nici icre, totusi intamplarea m-a pus pe ganduri. Oare pot acesti cteno care populeaza marile rauri din Asia sa concureze si sa elimine crapul romanesc? Sper ca nu. Viitorul va confirma sau va infirma concluzia acestei intamplari. ( Asta daca preconizatele evenimente ale anului 2012, inversarea polilor, explozii solare etc, vor mai lasa pesti in balta chinezi sau autohtoni ori ii vor inlocui cu cine stie ce pesti mutanti obligand pescarul ca pentru capturarea acestora sa foloseasca pe langa undita, pusca si sabia ).
